Frumoasa piesa, cu atat mai mult cu
cat are niste versuri de o profunzime spirituala deosebita de a multor
alti compozitori, ca de altfel intreaga opera a celor de la Supertramp.
Dupa ce doua zile mi-am pus toate treburile casnice la punct, ieri am
cutreierat librariile si anticariatele, placere pe care nu pot sa mi-o
refuz în nici o zi libera... Ee, si a venit vremea calculelelor, cum
hilar spunea Horatiu Malaele. Anul trecut a fost cel mai important an
din viata mea, de cotitura, indraznesc sa afirm. Anul trecut am suferit
cel mai mult din toata viata mea... de suferinta fizica am avut parte
toata viata, la greu, dar nu si de suferinta spirituala... anul ce
tocmai se incheie, am suferit cu mult mai putin decat anul trecut, caci
am inteles mai mult, si inchei anul fara nici o suferinta in inima caci,
in ea si-a facut loc iubirea si intelegerea ei. Am suferit dar, sunt
fericita caci, a meritat! Firul
de nisip cu care m-am identificat mereu, idee cu care incepe si Roger
Hodgson "Two of us" prin experienta alchimica ce mi-a fost daruita sa o
traiesc, prin bunavointa divina, s-a transformat intr-un fir de aur. Nimeni si nimic nu imi mai pot intuneca intelegerea la care am ajuns. Nu
vreau sa ma compar cu nimeni fiindca daca apare comparatia, automat
apare subestimarea unuia si judecarea celuilalt. Am aflat cine sunt eu
cu adevarat… am ajuns sa cunosc adevarata iubire, si am ajuns sa înteleg
cuvintele lui Iisus: "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" nici mai
putin, dar nici mai mult decât ma iubesc pe mine...
Daca, cu mine am fost
severa în cautarea propriei mele fiinte, si voi continua sa fiu, pentru a
nu pierde ceea ce am câstigat cu multa suferinta, cum as putea sa fiu
blânda cu altcineva, fara a deveni ipocrita, fariseica? Iubirea
este intr-adevar severitate, in marea majoritate a timpului, asa cum am
aflat si de la Abd-ru-shin din cunoasterea vie pe care ne-a transmis-o
scriind "In lumina adevarului". "Adevarata iubire nu va tine cont de
ceea ce îi convine celuilalt, de ceea ce îi face placere sau ceea ce îl
bucura, ci ea se va orienta numai dupa ceea ce îi foloseste celuilalt!
Indiferent daca aceasta îi face placere sau nu. Aceasta este iubirea
adevarata... Daca s-ar analiza neîndurator din temelie toate
asa-numitele iubiri, din ele nu ar mai ramâne nimic altceva decât
egoism, vanitate, slabiciune, comoditate, închipuire sau instincte". Cea
mai mare bucurie pe care o traiesc zi de zi, de aproximativ doua luni,
este ca mi-am aruncat toate mastile la gunoi... ma port la fel, si cu
managerul firmei la care lucrez, si cu un om obisnuit... si inainte
vreme, am considerat mereu ca toti suntem oameni si ca functia sau
faima, ori respectabilitatea, nu îmi pot impune sa ma port diferit fata
de ei, si nici nu m-am purtat! Mastile pe care le-am aruncat sunt cele
referitoare la gândurile pe care le aveam în legatura cu ei, si ceea ce
le spuneam, de fapt. Acum, spun exact ceea ce gândesc! si niciodata nu
îmi voi mai menaja interlocutorul, din teama pe care o aveam înainte
vreme, de a nu-l deranja cumva, ca sa nu îsi schimbe cumva impresia
despre mine.
Sunt eu
însami, în orice împrejurare, indiferent despre cine ar fi vorba: de
Dumnezeu sau de oameni! Si cum Dumnezeu e pretutindeni si îti stie si
gândurile si mastile pe care ti le pui, ce poate fi mai benefic decât ca
sunt eu însami cu oricine as interactiona? Am citit undeva o parere, la
parabola cu samânta de mustar, care se stie ca face referire la faptul
ca, samânta numai daca va muri, va creste si se va dezvolta ca Dumnezeu,
înainte de crearea universului a fost o samânta, un atom, iar murind
prin explozia primara a creat Universul, univers care îl contine pe
Dumnezeu însusi si este în continua expansiune... este viu! Mi-a placut
extraordinar de mult aceasta idee care, trebuie sa recunosc ca pare
destul de verosimila, daca stau sa analizez fenomenul. Anul
care sta sa vina si toti care îi vor urma, nu îmi doresc decât sa nu
ratez momentul prezent... momentul viu, caci trecutul a murit, iar
viitorul nu ma intereseaza fiindca, vorba lui Einstein, viitorul oricum
vine, si vine mai repede decât îl asteptam noi... nu-mi place sa
sarbatoresc faptul ca am mai îmbatrânit cu un an, iar ziua de 31
decembrie îmi aduce aminte de moartea tatalui meu, din aceeasi zi de
acum 31 de ani... nu mai sunt trista, dar nici bucuroasa nu pot fi. Tuturor
oamenilor, printre care se afla si artistul meu iubit, cauza si motorul transformarii mele spirituale le doresc acelasi
lucru, pe care mi-l doresc mie însami, la anul care sta sa vina si la
cât mai multi ani! Iubeste, clipa, prezentul. Si înca ceva, sa fiti
iubiti!
.jpg)
